carpenter

Vezi și : Carpenter

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, care provine din anglo-normandă carpentier (confer franceză veche charpantier) < latină târzie carpentārius ‎(„tâmplar”), din latină carpentārius‎ („căruțaș, cărăuș”), din carpentum‎ („car, trăsură”).

Inevitabil din limba galeză carbantos < proto-celtică *karbantos ‎(„car”), probabil înrudit cu *karros‎ („car, căruță”). Confer și car.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɑːpəntə/
  • (SUA) AFI: /ˈkɑɹpəntɚ/


Substantiv

carpenter, pl. carpenters

  1. tâmplar, lemnar, dulgher
    The carpenter built the entire cabin.
  2. (mar.) marangoz
  3. (spec.) fel de car cu două roți

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • carpentry


Verb


Conjugarea verbului
to carpenter
Infinitiv to carpenter
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 carpenters
Trecut simplu carpentered
Participiu trecut carpentered
Participiu prezent carpentering
  1. a tâmplări, a dulgheri

Vezi și

  • wood

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.