carabă

Etimologie

Pare a fi vorba de un cuvânt balcanic, din fondul tracic.

Coincide cu sârbo-croată karabe („fluier”), carabatak („partea de sus a pulpei de pasăre”); însă nu se poate explica prin sârbo-croată (cum susțin DAR și Scriban), deoarece este împrumut în slavă și datorită răspândirii română a cuvântului și a derivării săi. În plus, este cuvânt care a proliferat și în greacă, fără ca rădăcina să aparțină acestei limbi, confer greacă ϰαραβίς (karavís „lăcustă”); ϰάραβος (káravos, „gândac”) și, mai târziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvânt străin în greacă.

Pronunție

• AFI: /ka'ra.bə/

Substantiv

1. (reg.) fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc.
2. tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia.
3. (arg.) palmă.

Anagrame

• bacara
• baraca

Referințe

• DEX '98 via DEX online