cimpoi
română
Etimologie
Din latină *centĭpollium („stomac al rumegătoarelor”), în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Pușcariu, Dacor., III, 667; DAR).
Mai puțin probabilă este derivare din latină symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din italiană zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Derivare din maghiară csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decât, dimpotrivă, originea română a maghiarei (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11).
Pronunție
- AFI: /ʧimˈpoj/
Substantiv
| Declinarea substantivului cimpoi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cimpoi | cimpoaie |
| Articulat | cimpoiul | cimpoaiele |
| Genitiv-Dativ | cimpoiului | cimpoaielor |
| Vocativ | cimpoiule | cimpoaielor |
- instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.