canton

română

Etimologie

Din franceză canton.

Pronunție

  • AFI: /kanˈton/


Substantiv


Declinarea substantivului
canton
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canton cantoane
Articulat cantonul cantoanele
Genitiv-Dativ cantonului cantoanelor
Vocativ cantonule cantoanelor
  1. clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier.
  2. cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
  3. unitate teritorial-administrativă în unele țări.
  4. fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.