burete
română
Etimologie
Din latină *bōlĕtis sau refăcut din bureți (pluralul lui *buret(u) < latină bōlĕtus). Confer greacă βωλίτης (volítis).
Pronunție
- AFI: /bu're.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului burete | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | burete | bureți |
| Articulat | buretele | bureții |
| Genitiv-Dativ | buretelui | bureților |
| Vocativ | burete | bureților |
- (bot.) nume generic dat unor ciuperci; spongie.
- (spec.) scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.
- Burete de șters tabla.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Expresii
- (fam.) Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit!
Traduceri
spongie
|
|
obiect spongios, servind la spălat, la șters tabla și în alte scopuri
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.