bundă

română

Etimologie

Din maghiară bunda.

Pronunție

  • AFI: /'bun.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
bundă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bundă bunde
Articulat bunda bundele
Genitiv-Dativ bundei bundelor
Vocativ bundă bundelor
  1. haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă;(reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă.
  2. (reg.) pieptar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.