bucea

română

Etimologie

Din latină buccela „guriță”.

Pronunție

  • AFI: /buˈʧe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucea bucele
Articulat buceaua bucelele
Genitiv-Dativ bucelei bucelelor
Vocativ bucea bucelelor
  1. manșon de metal montat între două piese; bucșă.
  2. căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.).
  3. scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.