bucela

română

Etimologie

Din bucea.

Pronunție

  • AFI: /bu.ʧe'la/


Verb


Conjugarea verbului
bucela
Infinitiv a bucela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 bucelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să buceleze
Participiu bucelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a monta o bucea, a căptuși cu o bucea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.