manșon

română

Etimologie

Din franceză manchon.

Pronunție

  • AFI: /man'ʃon/


Substantiv


Declinarea substantivului
manșon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manșon manșoane
Articulat manșonul manșoanele
Genitiv-Dativ manșonului manșoanelor
Vocativ ' '
  1. accesoriu vestimentar feminin, confecționat din blană sau din stofă, în formă cilindrică, deschis la ambele capete și folosit pentru a proteja mâinile de frig.
  2. piesă cilindrică folosită la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor sau cablurilor; mufă.
  3. capăt lărgit al unei țevi sau tub, care servește la îmbinarea acestora cu un alt tub sau țeavă; mufă.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.