breșă

română

Etimologie

Din franceză brèche.

Pronunție

  • AFI: /'bre.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
breșă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breșă breșe
Articulat breșa breșele
Genitiv-Dativ breșei breșelor
Vocativ breșă breșelor
  1. culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor.
  2. spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului.
  3. spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.