brama

Vezi și : Brama, bramá, bramà, Bráma, bramă

română

Etimologie

Din bramă.

Pronunție

  • AFI: /braˈma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bramă.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul bramare.

Pronunție

  • AFI: /ˈbrama/


Substantiv

brama f., brame pl.

  1. dor, dorință arzătoare (de), năzuință

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din bramare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bramare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bramare.




spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul bramar, poate de origine gotică.

Pronunție

  • AFI: /ˈbrama/


Substantiv

brama f., bramas pl.

  1. (zool.) timp de împerechere, împreunare

Cuvinte apropiate

  • bramar
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.