bouncer

engleză

(English)

Etimologie

Din (to) bounce („a sări, a sălta”) +‎ -er.

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈbaʊnsə(ɹ)/
  • (SUA) AFI: /ˈbaʊnsɚ/


Substantiv

bouncer, pl. bouncers

  1. (fam.) persoană angajată la un bar sau club pentru a înlătura scandalagii; portar, paznic, bodyguard
    The bouncer threw out three inebriated people.
  2. (la crichet) lansare scurtă cu ricoșeu
  3. (Internet) bouncer
  4. (înv.) persoană mare; namilă, matahală
  5. (argou; înv.) fanfaron, lăudăros; (spec.) bătăuș
  6. (argou; înv.) minciună mare
  7. (argou; înv.) (om) mincinos
  8. (p.gen.) ceva mare

Sinonime

  • 1: doorman
  • 2: (la crichet) bumper
  • 3: (Internet) BNC
  • 5: boaster, bully
  • 7: liar

Cuvinte apropiate

  • bounce
  • bouncing
  • bouncy
  • bouncy castle

Locuțiuni

  • bounce back

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.