portar

română

Etimologie

Din poartă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /por'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
portar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ portar portari
Articulat portarul portarii
Genitiv-Dativ portarului portarilor
Vocativ portarule portarilor
  1. persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc.
  2. boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.).
  3. sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.