borceag

română

Etimologie

Din turcă burçak, poate prin bulgară борчак (borčak).

Pronunție

  • AFI: /bor'ʧe̯ag/


Substantiv


Declinarea substantivului
borceag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ borceag -
Articulat borceagul -
Genitiv-Dativ borceagului -
Vocativ borceagule -
  1. (bot.) numele a două plante:
    1. (Vicia sativa) măzăriche.
    2. (Vicia pannonica) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase.

Sinonime

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
borceag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ borceag borceaguri
Articulat borceagul borceagurile
Genitiv-Dativ borceagului borceagurilor
Vocativ borceagule borceagurilor
  1. (agric.) amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.