balanță

română

Etimologie

Din franceză balance.

Pronunție

  • AFI: /ba'lan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
balanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balanță balanțe
Articulat balanța balanțele
Genitiv-Dativ balanței balanțelor
Vocativ balanță balanțelor
  1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
  2. (sg. art.) numele unei constelații din emisfera australă.
  3. (fin.) comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați;(concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.