balanță romană

română

Etimologie

Din balanță + romană.

Pronunție

  • AFI: /ba'lan.ʦə ro'ma.nə/


Cuvânt compus

balanță romană

  1. cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.