baș
| Vezi și : baş |
română
Etimologie
Din turcă baş.
Învechit, astăzi nefolosit ca un cuvânt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintâi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc.
Pronunție
- AFI: /baʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului baș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | baș | bași |
| Articulat | bașul | bașii |
| Genitiv-Dativ | bașului | bașilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (înv.) capăt, extremitate.
- (înv.) căpetenie, conducător.
Sinonime
- 2: (înv.) staroste
Traduceri
conducător
|
Variante
- abeș
Etimologie
Din sb. baş. Necunoscut în afară de Banat și Olt.
Adverb
Sinonime
Traduceri
exact așa
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.