asemăna
română
Etimologie
Din latină *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); confer italiană assembiare, franceză assembler, spaniolă asemblar, cu evoluția semantică diferită de română.
Pronunție
- AFI: /a.se.mə'na/
Verb
| Conjugarea verbului (se) asemăna | |
| Infinitiv | a (se) asemăna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) asemăn, aseamăn |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) asemene |
| Participiu | asemănat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva.
- (v.tranz. și refl.) a (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan.
Sinonime
Antonime
- a (se) asemăna: (se) deosebi, (se) diferenția, distinge
Cuvinte derivate
- asemănare
- asemănat
- asemănător
- asemănândă
- asemenea
Cuvinte apropiate
Traduceri
a semăna
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.