arbiu

română

Etimologie

Din turcă harbi.

Pronunție

  • AFI: /arˈbiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
arbiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arbiu arbie
Articulat arbiul arbiele
Genitiv-Dativ arbiului arbielor
Vocativ arbiule arbielor
  1. vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.