bruia

română

Etimologie

Din franceză brouiller.

Pronunție

  • AFI: /bru'ja/


Verb


Conjugarea verbului
bruia
Infinitiv a bruia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bruiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bruieze
Participiu bruiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.