bruia
română
Etimologie
Din franceză brouiller.
Pronunție
- AFI: /bru'ja/
Verb
| Conjugarea verbului bruia | |
| Infinitiv | a bruia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bruiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bruieze |
| Participiu | bruiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.