răbui

română

Etimologie

Din germană reiben „a freca”.

Pronunție

  • AFI: /rə.bu'i/


Verb


Conjugarea verbului
răbui
Infinitiv a răbui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 răbuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să răbuiască
Participiu răbuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a da, a unge cu răbuială.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.