răbuire
română
Etimologie
Din răbui.
Pronunție
- AFI: /rə.bu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răbuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răbuire | răbuiri |
| Articulat | răbuirea | răbuirile |
| Genitiv-Dativ | răbuirii | răbuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răbui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.