bria

română

Etimologie

Din franceză briller.

Pronunție

  • AFI: /briˈa/


Verb


Conjugarea verbului
bria
Infinitiv a bria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 briez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să brieze
Participiu briat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (franțuzism) a se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.