alto

română

Etimologie

Din italiană alto, franceză alto.

Pronunție

  • AFI: /ˈal.to/


Substantiv


Declinarea substantivului
alto
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alto alto
Articulat altoul invariabil
Genitiv-Dativ altoului invariabil
Vocativ altoule invariabil
  1. voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor.
  2. instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus.
  3. violă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.