alibi

română

Etimologie

Din franceză alibi.

Pronunție

  • AFI: /a.li'bi/


Substantiv


Declinarea substantivului
alibi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alibi alibiuri
Articulat alibiul alibiurile
Genitiv-Dativ alibiului alibiurilor
Vocativ alibiule alibiurilor
  1. dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei.
  2. mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi.
  3. (fig.) pretext, scuză, justificare.

Expresii

  • A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.