scuză

Vezi și : scuza

română

Etimologie

Din italiană scusa. Confer franceză excuse.

Pronunție

  • AFI: /ˈsku.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scuză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scuză scuze
Articulat scuza scuzele
Genitiv-Dativ scuzei scuzelor
Vocativ scuză scuzelor
  1. motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină, o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligație; dezvinovățire, justificare.
  2. exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva.

Expresii

  • Scuzele mele, = formulă prin care cineva își cere iertare
  • A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare
  • A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva)


Traduceri

Etimologie

Din scuza.

Pronunție

  • AFI: /ˈsku.zə/
  • AFI: /skuˈzə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scuza.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru scuza.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scuza.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scuza.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.