dezvinovățire

română

Etimologie

Din a (se) dezvinovăți.

Pronunție

  • AFI: /dez.vi.no.və'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezvinovățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezvinovățire dezvinovățiri
Articulat dezvinovățirea dezvinovățirile
Genitiv-Dativ dezvinovățirii dezvinovățirilor
Vocativ dezvinovățire dezvinovățirilor
  1. acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.