afabulație

română

Etimologie

Din franceză affabulation < latină affabulatio.

Pronunție

  • AFI: /a.fa.bu'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
afabulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afabulație afabulații
Articulat afabulația afabulațiile
Genitiv-Dativ afabulației afabulațiilor
Vocativ afabulațio afabulațiilor
  1. ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație.
  2. morala unei fabule.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • afabula
  • afabulat


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.