acuzativ cu infinitiv

română

Etimologie

Din acuzativ + cu + infinitiv.

Pronunție

  • AFI: /a.ku.zaˈtiv ku in.fi.niˈtiv/


Cuvânt compus

acuzativ cu infinitiv

  1. construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.