predicat

română

Etimologie

Din franceză prédicat < latină praedicatum.

Pronunție

  • AFI: /pre.di'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
predicat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predicat predicate
Articulat predicatul predicatele
Genitiv-Dativ predicatului predicatelor
Vocativ predicatule predicatelor
  1. (gram.) parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului.
  2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.