dreptaci

română

Etimologie

Din drept + sufixul -aci.

Pronunție

  • AFI: /drepˈtaʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dreptaci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dreptaci dreptaci
Articulat dreptaciul dreptacii
Genitiv-Dativ dreptaciului dreptacilor
Vocativ dreptaciule dreptacilor
  1. persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.