acuzativ

română

Etimologie

Din latină accusativus. Confer franceză accusatif.

Pronunție

AFI: /a.ku.zaˈtiv/

Substantiv

Declinarea substantivului acuzativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acuzativ	acuzative
Articulat	acuzativul	acuzativele
Genitiv-Dativ	acuzativului	acuzativelor
Vocativ	'	'

caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute.

Sinonime

(înv.) pricinuitoare, caz acuzativ

Cuvinte compuse

acuzativ cu infinitiv

Traduceri

caz gramatical

afrikaans: akkusatief (Afrikaans)
bulgară: винителен падеж (vinítelen padéž) m (български)
catalană: acusatiu (català)
cehă: čtvrtý pád (čeština) m.
engleză: accusative (English)
esperanto: akuzativo (Esperanto)
finlandeză: akkusatiivi (suomi)
franceză: accusatif (français) m.
germană: Akkusativ (Deutsch) m., Wenfall (Deutsch) m.
greacă: αιτιατική (Ελληνικά)
interlingua: accusativo (interlingua)

islandeză: þolfall (íslenska) n.
italiană: accusativo (italiano) m.
latină: casus accusativus m (Latina)
maghiară: tárgy eset (magyar)
neerlandeză: accusatief (Nederlands) m.
poloneză: biernik (polski) m.
portugheză: acusativo (português) m.
rusă: винительный падеж (vinítel’nyj padéž) m (русский)
slovenă: tožilnik (slovenščina) m.
spaniolă: acusativo (español) m.
suedeză: ackusativ (svenska) n.

Referințe

DEX '98 via DEX online
DEX online: „acuzativ”

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.