țarcă

română

Etimologie

Din maghiară szarka.

Pronunție

  • AFI: /'ʦar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țarcă țărci
Articulat țarca țărcile
Genitiv-Dativ țărcii țărcilor
Vocativ țarcă țărcilor
  1. (ornit.) coțofană.
  2. (fig.) (depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).
  3. epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult.

Expresii

  • A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost
  • A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.