învenina
| Vezi și : învenină |
română
Etimologie
Din latină invenenare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.niˈna/
Verb
| Conjugarea verbului învenina | |
| Infinitiv | a învenina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înveninez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învenineze |
| Participiu | înveninat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
- (v.refl. tranz.) a (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din învenina.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru învenina.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.