venin

română

Etimologie

Din latină venenum.

Pronunție

  • AFI: /ve'nin/


Substantiv


Declinarea substantivului
venin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ venin veninuri
Articulat veninul veninurile
Genitiv-Dativ veninului veninurilor
Vocativ veninule veninurilor
  1. substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare).
  2. (fig.) răutate; dușmănie.
  3. (anat.; pop.) fiere; (fig.) supărare, mâhnire, necaz; furie.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău
  • A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare
  • A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.