încura

română

Etimologie

Din latină * incurrare (= currere).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku'ra/


Verb


Conjugarea verbului
încura
Infinitiv a încura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încure
Participiu încurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a mâna caii repede; a goni.
  2. (v.refl.) (despre cai) a porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.