canură

română

Etimologie

Din latină cannula.

Pronunție

  • AFI: /'ka.nu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
canură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canură canuri
Articulat canura canurile
Genitiv-Dativ canurii canurilor
Vocativ canură canurilor
  1. nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.