încurare
română
Etimologie
Din a încura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ku'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încurare | încurări |
| Articulat | încurarea | încurările |
| Genitiv-Dativ | încurării | încurărilor |
| Vocativ | încurare | încurărilor |
- (înv. și reg.) alergare de cai, cavalcadă; (p.ext.) năvală, incursiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.