închisoare

română

Etimologie

Din închis + sufixul -oare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki'so̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
închisoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închisoare închisori
Articulat închisoarea închisorile
Genitiv-Dativ închisorii închisorilor
Vocativ închisoare închisorilor
  1. clădire, loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv; temniță, pușcărie. penitenciar, arest, prinsoare.
  2. (rar) loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele).
  3. faptul de a sta închis; ședere în temniță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.