încartirui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului încartirui | |
| Infinitiv | a încartirui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încartiruiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încartiruiască |
| Participiu | încartiruit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- cărunțirii
- cârniturii
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.