Faunul (Alexandru Macedonski)

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,
Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol,
Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăștiază
Și-n fund de gingașe potire țâșnește-n silă vitriol
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.

Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin --
Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,
Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,
Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin.

Zadarnic anii trec, și trec — rămâne Domn în scaun,
Și nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,
Iar nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun,
Ești robul lui, și totdeauna ca să trăiască el mănânci,
Zadarnic anii trec și trec — rămâne Domn în scaun.