Bucolica undă

Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase
Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză,
Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase,
Și goi izbucnesc dintre salcii — eglogă lactee și roză.

Bucolica undă-i primește molatică și-nfiorată,
Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie,
Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, și purpurată
O scutură cinic dar dulce mișcări onduloase de-almeie.