zăbală

română

Etimologie

Din maghiară zabola.

Pronunție

  • AFI: /zəˈba.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăbală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăbală zăbale
Articulat zăbala zăbalele
Genitiv-Dativ zăbalei zăbalelor
Vocativ zăbală zăbalelor
  1. parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce.
  2. bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță.
  3. (la pl.) bale.
  4. (la pl.) colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.