zăbăluță

română

Etimologie

Din zăbală + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /zə.bə'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăbăluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăbăluță zăbăluțe
Articulat zăbăluța zăbăluțele
Genitiv-Dativ zăbăluței zăbăluțelor
Vocativ zăbăluță zăbăluțelor
  1. un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul.
  2. zăbală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.