vornicie

română

Etimologie

Din vornic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vor.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vornicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vornicie invariabil
Articulat vornicia invariabil
Genitiv-Dativ vorniciei invariabil
Vocativ vornicie invariabil
  1. (înv.) demnitate, rang, funcție de vornic.
  2. localul în care vornicul își exercita funcția.
  3. funcția de primar la sat.
  4. localul primăriei.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.