voinicică

română

Etimologie

Din voinic + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈʧi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicică voinicele
Articulat voinicica voinicelele
Genitiv-Dativ voinicelei voinicelelor
Vocativ voinicică voinicelelor
  1. (bot.) (Sisymbrium loeselii) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii.
  2. (bot.; reg.) usturoiță.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.