voinicit

română

Etimologie

Din a voinici.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicit invariabil
Articulat voinicitul invariabil
Genitiv-Dativ voinicitului invariabil
Vocativ voinicitule invariabil
  1. (pop.) faptul de a (se) voinici; haiducie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.