voinicuț
română
Etimologie
Din voinic + sufixul -uț.
Pronunție
- AFI: /voj.niˈkuʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului voinicuț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voinicuț | voinicuți |
| Articulat | voinicuțul | voinicuții |
| Genitiv-Dativ | voinicuțului | voinicuților |
| Vocativ | voinicuțule | voinicuților |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.