voinicie

română

Etimologie

Din voinic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicie voinicii
Articulat voinicia voiniciile
Genitiv-Dativ voiniciei voiniciilor
Vocativ voinicie voiniciilor
  1. (pop.) vitejie, curaj, îndrăzneală.
  2. faptă vitejească.
  3. haiducie.
  4. faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.