vetustate

română

Etimologie

Din franceză vétuste < latină vetustas, vetustatis.

Pronunție

  • AFI: /ve.tus'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
vetustate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vetustate invariabil
Articulat vetustatea invariabil
Genitiv-Dativ vetustății invariabil
Vocativ vetustate invariabil
  1. (livr.) vechime, bătrânețe.
  2. stare de deteriorare provocată de trecerea timpului.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.